joi, 25 martie 2010
miercuri, 27 ianuarie 2010
Mereu vom fii împreună
Îi mulţumesc pentru că eşti, Îi mulţumesc pentru că sunt, Îi mulţumesc pentru că ne cunoaştem.
Îţi mulţumesc pentru că eşti, îţi mulţumesc pentru că sunt , îţi mulţumesc pentru că ne cunoaştem.
Mulţumesc pentru că ne trezeam de dimineaţă şi pierdeam timpul împreună , pentru ca fără tine nu aş fii cine sunt şi doar cu tine am cunoscut viaţa , doar tu m-ai învăţat să scriu "jardin" şi tot doar tu m-ai învăţat să pronunţ. Doar din cauză că eşti pot spune că ştiu cu adevărat ce e prietenia adevarată , în cea mai pură stare ,pot spune că am avut o copilarie mai mult decât minunată şi mulţumesc pt că am împartaşit-o cu tine.
Mulţumesc pentru nopţile târzii de vară şi pentru râsele isterice , merci că m-ai lăsat să văd inocenţă şi împreuna cu tine am fost.
Împreună am fost copii sub soare şi am râs , şi tot aşa ne-am udat şi cu apă la tine în grădină , la mine în grădină sub ochii florilor.
Împreună am mâncat cireşe din alt univers (al copilăriei) şi tot aşa ne-am căţărat în pomi.
Împreună am mers desculţe, în pantaloni scurţi şi am şters praful de pe strada noastră şi tot cu tine , şi tot împreună săream în bălţile fierbinţi ale ploilor de vară.
Împreună am stat sub nucul tău şi împreună ne-a fost frică de fantome.
Împreună am privit praful ridicându-se din stradă şi am suferit la desparţire şi îmi părea o veşnicie pâna a doua zi , când ne puteam întâlni iar la joacă.
Cu tine am furat floarea-soarelui şi tot cu tine muream de frica , cu tine m-am urcat in căruţe şi tot cu tine am mâncat pepeni vara.
Am scos apă din fântână şi am învăţat să înjurăm , am stat pe prispa încinsă de soare şi am citit, ne-am dat în leagăn şi am spus poveşti de groază şi ne-am jucat. Împreună.
Cu tine am zburat prin timp şi cu tine am plâns fiindcă ne-a omorât ce aveam mai frumos: prietenii şi vara şi căldura.
Dar chiar şi aşa noi tot am stat , mai melancolice acuma , pe pământ, sub teiul meu şi am mâncat capşuni.
Adolescente cum eram şi suntem stăteam cu orele in curte să ne topim de caldură şi topitura să o turnăm în amintire , să rămânem copii pt totdeauna.
Am râs şi am plâns din dragoste , am fost şi supărate.
Acum îmi pare rău la desparţire şi tot îmi pare o veşnicie şi abia aştept să ne întalnim la joacă.
Chiar dacă creşti , şi tu , şi eu , nu mă lăsa în noapte ,căci noaptea-i lungă şi e grea şi e plină de morţi. Acum mai bine hai să luam un film de groază , hai la mansardă şi adu şi nişte apă şi dacă tot te duci ia şi nişte iaurturi.Cu fragi.
Apoi o să dansăm în geam , dar nu pt totdeauna.
Şti şi tu bine că într-o zi timpul n-o să se-ndure şi iarăşi va veni cu dinţii mari şi ascuţiţi , desparţirea.
Şi după , vom fii tot împreună .dar nu adolescente.Şi nici copii.
Aşa că pâna atunci hai să ne bucurăm împreună de fiecare clipă.
Mulţumesc pentru că eşti cea mai bună prietenă a mea.
PS:Ştiu că plângi smiorcăito , ăsta nu e film.
PS2: Sau am putea să ne călugărim împreună, sau să nu ne mai facem familii.
PS2 : După ce citeşti asta nu mă suna imediat , ma uit la un film :)).
Îţi mulţumesc pentru că eşti, îţi mulţumesc pentru că sunt , îţi mulţumesc pentru că ne cunoaştem.
Mulţumesc pentru că ne trezeam de dimineaţă şi pierdeam timpul împreună , pentru ca fără tine nu aş fii cine sunt şi doar cu tine am cunoscut viaţa , doar tu m-ai învăţat să scriu "jardin" şi tot doar tu m-ai învăţat să pronunţ. Doar din cauză că eşti pot spune că ştiu cu adevărat ce e prietenia adevarată , în cea mai pură stare ,pot spune că am avut o copilarie mai mult decât minunată şi mulţumesc pt că am împartaşit-o cu tine.
Mulţumesc pentru nopţile târzii de vară şi pentru râsele isterice , merci că m-ai lăsat să văd inocenţă şi împreuna cu tine am fost.
Împreună am fost copii sub soare şi am râs , şi tot aşa ne-am udat şi cu apă la tine în grădină , la mine în grădină sub ochii florilor.
Împreună am mâncat cireşe din alt univers (al copilăriei) şi tot aşa ne-am căţărat în pomi.
Împreună am mers desculţe, în pantaloni scurţi şi am şters praful de pe strada noastră şi tot cu tine , şi tot împreună săream în bălţile fierbinţi ale ploilor de vară.
Împreună am stat sub nucul tău şi împreună ne-a fost frică de fantome.
Împreună am privit praful ridicându-se din stradă şi am suferit la desparţire şi îmi părea o veşnicie pâna a doua zi , când ne puteam întâlni iar la joacă.
Cu tine am furat floarea-soarelui şi tot cu tine muream de frica , cu tine m-am urcat in căruţe şi tot cu tine am mâncat pepeni vara.
Am scos apă din fântână şi am învăţat să înjurăm , am stat pe prispa încinsă de soare şi am citit, ne-am dat în leagăn şi am spus poveşti de groază şi ne-am jucat. Împreună.
Cu tine am zburat prin timp şi cu tine am plâns fiindcă ne-a omorât ce aveam mai frumos: prietenii şi vara şi căldura.
Dar chiar şi aşa noi tot am stat , mai melancolice acuma , pe pământ, sub teiul meu şi am mâncat capşuni.
Adolescente cum eram şi suntem stăteam cu orele in curte să ne topim de caldură şi topitura să o turnăm în amintire , să rămânem copii pt totdeauna.
Am râs şi am plâns din dragoste , am fost şi supărate.
Acum îmi pare rău la desparţire şi tot îmi pare o veşnicie şi abia aştept să ne întalnim la joacă.
Chiar dacă creşti , şi tu , şi eu , nu mă lăsa în noapte ,căci noaptea-i lungă şi e grea şi e plină de morţi. Acum mai bine hai să luam un film de groază , hai la mansardă şi adu şi nişte apă şi dacă tot te duci ia şi nişte iaurturi.Cu fragi.
Apoi o să dansăm în geam , dar nu pt totdeauna.
Şti şi tu bine că într-o zi timpul n-o să se-ndure şi iarăşi va veni cu dinţii mari şi ascuţiţi , desparţirea.
Şi după , vom fii tot împreună .dar nu adolescente.Şi nici copii.
Aşa că pâna atunci hai să ne bucurăm împreună de fiecare clipă.
Mulţumesc pentru că eşti cea mai bună prietenă a mea.
PS:Ştiu că plângi smiorcăito , ăsta nu e film.
PS2: Sau am putea să ne călugărim împreună, sau să nu ne mai facem familii.
PS2 : După ce citeşti asta nu mă suna imediat , ma uit la un film :)).
vineri, 20 noiembrie 2009
Fane Babanu'
Dacă te cheamă Mădălina , ai 14 ani şi nu eşti prea isteaţă se prea poate să ţi se întâmple ceva penibil şi curios de ridicol cam zilnic.
Eu respect toate criteriile de mai sus.Şi deci prin urmare...
Iacătă ce se întâmplă de această dată.
S-a găsit întâmplarea să fie grevă la metrou şi a trebuit să stau să mă gândesc la rute alternative.
Am convenit pâna la urma să mă întâlnesc cu A. la Ştefan cel Mare(futu-i de statie).Şi deci trebuia să iau 335-ul de la agronomie.
Am ajuns la agronomie. Am mers pe strada aia cu multe complexe sportive şi am ajuns la o trecere de pietoni.Pe mine destinul nu mă adusese încă pâna atunci în circumstanţele necesare de a merge cu 335 , dar iată că se întâmplă.
Şi cum era de aşteptat datorită împrejurimilor am vazut o ceată de rugbi(y?)şti şi .. cum pe majoritate nu o admir m-am speriat şi eu ca omu şi am traversat.Fatală eroare.
Şi deci m-am dus în staţie şi m-am urcat în 335 cu direcţia Ştefan cel Mare.
Şi am căzut ,cum fac de obicei ,pe gânduri.Şi căzută cum eram n-am putut să nu observ lacul Băneasa.Şi m-am alarmat: "O Doamne , sper că nu văd bine, nu ar trebui să merg în sens opus?"(am uitat să precizez că eram ,logic, în întârziere).Am coborât.
Şi iată-mă deci în Băneasa , pe o stradă.
Mă uit în stânga , mă uit în dreapta , pustiu.Un maidanez trecea plictisit strada.
Şi nu coborâse decât o doamna din autobuz. Mă duc la ea" Nu vă supăraţi , 335 pentru celălalt sens unde are staţie?" "Nu are aici"
"Poftiiiiiiiiiim?"
Şi a început să mă ameţească."Trebuie să o iei pe aici să te duci pe Bucureşti -Piteşti şi să iei ceva de acolo dar nu sunt sigură că nici eu nu sunt de aici." Şi nu mă mai lăsa in pace.
"Ai putea să iei 449 până nu ştiu unde , dar .. "
"OK Ok , multumesc lăsaţi că văd eu"
"Sau o iei pe aici dar nu ştiu să iţi spun exact"
Şi tot aşa.
Pâna la urmă mi-am călcat pe onoare şi am sunat-o pe A.
A: Ce faci mă , unde eşti?
Eu: Aici.
A:Unde aici?
Eu: Păi ... mă rog , prin anumite circumstanţe , se pare că am ajuns în Băneasa.
A:Ce mă?
Eu: Frate am greşit sensul şi m-am pierdut.Sunt în Baneasa.
A:O Doamne.
Nici ea , dar nici eu nu ştiam unde mă aflu , şi mă rog , mi-a zis cineva pe unde să o iau.Se pare ca ajunsesem la celălalt cap al 335 ului şi nu era staţie şi trebuia să merg pe jos o staţie pe geru ăla.
Eram cu A. la telefon si văd o pisică.Iubitoare de animale cum sunt zic:
-Uite o pisiiiicăăăă.Ce scumpă e!
-Las-o dracului de pisică zi-mi unde eşti!!!
-Naiba ştie. Printre nişte blocuri , pe o strduţă dasta sinistră.E o linişte mormântală.Mi-e frică.
Şi am recunoscut un cimitir.Am trecut pe langă dânsul şi prin nişte noroaie , munictori ce comentau , unu care mânca o pâine şi îmi facea ochi dulci.Şi am ajuns în sfârşit la staţia cu pricina.Şi am mers şi am mers şi când să ajung dau să o sun pe A.
Suna ocupat.
Mă luase cu leşin.Şi ţin sa spun că a avut 18 apeluri de la mine că ea vorbea la telefon!!!
Şi ajunsă în staţie m-am ridicat pe oamenii aia şi i-am facut cu mâna,m-a văzut şi Slava Domnului s-a urcat.
Ce a urmat rămâne între noi.
Şi uite aşa .
Şi săptămâna asta m-am pierdut de 3 ori. O dată la Dristor , o data aici la Băneasa şi o data nu mai ştiu pe unde pe o stradă , dar am reuşit să ies la liman.
Greu cu Bucurestiu. Dacă stateam în Cucuieţii de Sus ce avea? Nu mă mai pierdeam .
Eu respect toate criteriile de mai sus.Şi deci prin urmare...
Iacătă ce se întâmplă de această dată.
S-a găsit întâmplarea să fie grevă la metrou şi a trebuit să stau să mă gândesc la rute alternative.
Am convenit pâna la urma să mă întâlnesc cu A. la Ştefan cel Mare(futu-i de statie).Şi deci trebuia să iau 335-ul de la agronomie.
Am ajuns la agronomie. Am mers pe strada aia cu multe complexe sportive şi am ajuns la o trecere de pietoni.Pe mine destinul nu mă adusese încă pâna atunci în circumstanţele necesare de a merge cu 335 , dar iată că se întâmplă.
Şi cum era de aşteptat datorită împrejurimilor am vazut o ceată de rugbi(y?)şti şi .. cum pe majoritate nu o admir m-am speriat şi eu ca omu şi am traversat.Fatală eroare.
Şi deci m-am dus în staţie şi m-am urcat în 335 cu direcţia Ştefan cel Mare.
Şi am căzut ,cum fac de obicei ,pe gânduri.Şi căzută cum eram n-am putut să nu observ lacul Băneasa.Şi m-am alarmat: "O Doamne , sper că nu văd bine, nu ar trebui să merg în sens opus?"(am uitat să precizez că eram ,logic, în întârziere).Am coborât.
Şi iată-mă deci în Băneasa , pe o stradă.
Mă uit în stânga , mă uit în dreapta , pustiu.Un maidanez trecea plictisit strada.
Şi nu coborâse decât o doamna din autobuz. Mă duc la ea" Nu vă supăraţi , 335 pentru celălalt sens unde are staţie?" "Nu are aici"
"Poftiiiiiiiiiim?"
Şi a început să mă ameţească."Trebuie să o iei pe aici să te duci pe Bucureşti -Piteşti şi să iei ceva de acolo dar nu sunt sigură că nici eu nu sunt de aici." Şi nu mă mai lăsa in pace.
"Ai putea să iei 449 până nu ştiu unde , dar .. "
"OK Ok , multumesc lăsaţi că văd eu"
"Sau o iei pe aici dar nu ştiu să iţi spun exact"
Şi tot aşa.
Pâna la urmă mi-am călcat pe onoare şi am sunat-o pe A.
A: Ce faci mă , unde eşti?
Eu: Aici.
A:Unde aici?
Eu: Păi ... mă rog , prin anumite circumstanţe , se pare că am ajuns în Băneasa.
A:Ce mă?
Eu: Frate am greşit sensul şi m-am pierdut.Sunt în Baneasa.
A:O Doamne.
Nici ea , dar nici eu nu ştiam unde mă aflu , şi mă rog , mi-a zis cineva pe unde să o iau.Se pare ca ajunsesem la celălalt cap al 335 ului şi nu era staţie şi trebuia să merg pe jos o staţie pe geru ăla.
Eram cu A. la telefon si văd o pisică.Iubitoare de animale cum sunt zic:
-Uite o pisiiiicăăăă.Ce scumpă e!
-Las-o dracului de pisică zi-mi unde eşti!!!
-Naiba ştie. Printre nişte blocuri , pe o strduţă dasta sinistră.E o linişte mormântală.Mi-e frică.
Şi am recunoscut un cimitir.Am trecut pe langă dânsul şi prin nişte noroaie , munictori ce comentau , unu care mânca o pâine şi îmi facea ochi dulci.Şi am ajuns în sfârşit la staţia cu pricina.Şi am mers şi am mers şi când să ajung dau să o sun pe A.
Suna ocupat.
Mă luase cu leşin.Şi ţin sa spun că a avut 18 apeluri de la mine că ea vorbea la telefon!!!
Şi ajunsă în staţie m-am ridicat pe oamenii aia şi i-am facut cu mâna,m-a văzut şi Slava Domnului s-a urcat.
Ce a urmat rămâne între noi.
Şi uite aşa .
Şi săptămâna asta m-am pierdut de 3 ori. O dată la Dristor , o data aici la Băneasa şi o data nu mai ştiu pe unde pe o stradă , dar am reuşit să ies la liman.
Greu cu Bucurestiu. Dacă stateam în Cucuieţii de Sus ce avea? Nu mă mai pierdeam .
miercuri, 4 noiembrie 2009
Noi vrem pamant!
Nu mai este pamant in oras.
Abia vezi pamant prin parcuri si ghivece.O sa ajunga sa creasca florile in ciment.
Au pus zilele astea langa liceul meu , o chestie. Un petic de ciment pe ...alt ciment , care , nu de alta , dar arata ca o balega acolo.
Si in aceasta balta de ciment s-au scufundat niste urme de picioare ... foarte adanc.Fiindca atunci cand esti prost si chior pe deasupra te duci drept in cimenturi miscatoare , sa testezi ,ia vezi , nu s-o fi uscat?
Si acest ciment atasat pe cimentul gazda nu numai ca are alta culoare , deci e cu totul alta rasa , e si mai jos , saracul. Si de , cum e lumea slaba de inima nu risca sa il ocoleasca si se formeaza blocaj.
Nu am eu cu blocajul nimic.Problema e ca blocajul e in drumul meu spre liceu , clasa, banca.Iar eu , cum mereu sunt in intarziere vin alergand si ma izbesc , fara sa vreau ce-i drept de oamenii ce astepata la rand sa treaca cimentul.
Mi-e ca intr-o zi o sa-i daram ca pe niste piese do domino.
Si cu pamantul cum ramane? Nu mai avem deloc pamant , noroi si mocirla.
Daca paseai innoroi asta e , te spalai , dar daca pasesti , nefericitule in ciment si te uita Dumnezeu acolo , asta e , astepti sa vina cineva cu o masinarie mare si rea sa te dezradacineze de acolo. Si ala nu se mai ia la spalat !
Abia vezi pamant prin parcuri si ghivece.O sa ajunga sa creasca florile in ciment.
Au pus zilele astea langa liceul meu , o chestie. Un petic de ciment pe ...alt ciment , care , nu de alta , dar arata ca o balega acolo.
Si in aceasta balta de ciment s-au scufundat niste urme de picioare ... foarte adanc.Fiindca atunci cand esti prost si chior pe deasupra te duci drept in cimenturi miscatoare , sa testezi ,ia vezi , nu s-o fi uscat?
Si acest ciment atasat pe cimentul gazda nu numai ca are alta culoare , deci e cu totul alta rasa , e si mai jos , saracul. Si de , cum e lumea slaba de inima nu risca sa il ocoleasca si se formeaza blocaj.
Nu am eu cu blocajul nimic.Problema e ca blocajul e in drumul meu spre liceu , clasa, banca.Iar eu , cum mereu sunt in intarziere vin alergand si ma izbesc , fara sa vreau ce-i drept de oamenii ce astepata la rand sa treaca cimentul.
Mi-e ca intr-o zi o sa-i daram ca pe niste piese do domino.
Si cu pamantul cum ramane? Nu mai avem deloc pamant , noroi si mocirla.
Daca paseai innoroi asta e , te spalai , dar daca pasesti , nefericitule in ciment si te uita Dumnezeu acolo , asta e , astepti sa vina cineva cu o masinarie mare si rea sa te dezradacineze de acolo. Si ala nu se mai ia la spalat !
joi, 29 octombrie 2009
o sare , va rog
Dar sa va zic , ca sa nu uit.
De ce , ar spune cineva ca nu are bani de sare???
Il stiti pe tipul de la metrou cu niste plamani ai naibii de puternici care vine si canta niste versuri , dupa parerea mea , ciudate RAU?
Daca nu il stiti , este acest oarecare tip care merge prin metrouri plangandu-se ca n-are bani de sare si de paine.
Ok cu painea am inteles. Romanul e iubitor de paine. Dar sarea in mama ma-sii ce are a face?
Paine+sare = simbol romanesc got it.
Dar mai bine iti iei o iie ceva . O caciula de cioban. De ce ti-ai lua sare? E ilogic si ma fascineaza.
Cica dati-mi bani de sare.
Si macar daca iti da cineva bani de sare , iti trebuie si piper. Ca sarea care nu are piper langa ea arata ciudat.
-Mamă , eu te iubesc precum sarea-n bucate.
-Şi eu te iubesc Mădălina , eşti copilul meu.
-Foarte bine mamă , şi cum atunci când iubeşti , vrei iubire înapoi , dă-mi bani!
-Cum adică , de unde până unde?
-Ca să îmi iau sare să te pot iubi. Costă fix 350 de mii . Cât balul la care vine Viţa.Culmea.
De ce , ar spune cineva ca nu are bani de sare???
Il stiti pe tipul de la metrou cu niste plamani ai naibii de puternici care vine si canta niste versuri , dupa parerea mea , ciudate RAU?
Daca nu il stiti , este acest oarecare tip care merge prin metrouri plangandu-se ca n-are bani de sare si de paine.
Ok cu painea am inteles. Romanul e iubitor de paine. Dar sarea in mama ma-sii ce are a face?
Paine+sare = simbol romanesc got it.
Dar mai bine iti iei o iie ceva . O caciula de cioban. De ce ti-ai lua sare? E ilogic si ma fascineaza.
Cica dati-mi bani de sare.
Si macar daca iti da cineva bani de sare , iti trebuie si piper. Ca sarea care nu are piper langa ea arata ciudat.
-Mamă , eu te iubesc precum sarea-n bucate.
-Şi eu te iubesc Mădălina , eşti copilul meu.
-Foarte bine mamă , şi cum atunci când iubeşti , vrei iubire înapoi , dă-mi bani!
-Cum adică , de unde până unde?
-Ca să îmi iau sare să te pot iubi. Costă fix 350 de mii . Cât balul la care vine Viţa.Culmea.
Dija faşe BUM BUM BUM
Şi btw cu imaginaţia.
Ia auzi ce s-a gandit ea ,mădălina în timp ce "învăţa " la istorie:
Homework = orci de casă
Dacă nu va lasă parinţii cu animale de casă , faceţi-le in ciuda şi luaţi-vă orci , prin urmare.
Ia auzi ce s-a gandit ea ,mădălina în timp ce "învăţa " la istorie:
Homework = orci de casă
Dacă nu va lasă parinţii cu animale de casă , faceţi-le in ciuda şi luaţi-vă orci , prin urmare.
Ce ne mai bubuie creieru'
Ciudată este partea aia necunoscută şi misterioasă a creieruluii numită imaginaţie.
Ea diferă ... poţi să nu o ai mai deloc sau poate să abunde să dea p-afara , cum s-ar zice.Ca la mine.
Aparent ai zice că e genial , că să ai . Bă da nu e mereu bine.
Spre exemplu: dacă eşti şi tu intr-o oră de curs , sau într-o chestie oficială te apucă râsu aşa d-ampulea ( cum se scrie asta) .
[Eu le bag in originile lor de diacritice si nu ma mai chinui.Alta data.]
Ei si cum ziceam hai sa dau cateva exemple.
Au venit , dragutii de ei de la ajutor. ro ca sa ne ia nivelul de monoxid de carbon.
Cum a miscat ceva , repede cele doua ţaţe sa vada ele. Constatam : e frumos , interesant , hai si noi!
Si ne-am dus prin urmare.
Odata ajunse dupa o "scurta" coada ( apropos o coada nu e NICIODATA scurta , ca daia e coada)ne vedem in fata tipului ce ne masura nivelul asta.Eu cu o fata debusolata si amuzata , A.v. cu o fata distrata si curioasa.
Si se duse ea prima la inaintare.
Si cum mie mi se intampla mereu ceva ,dupa ce mi-a zis sa trag aer in piept a inceput sa vorbeasca.
Si de mine uitase. Nu era bai dar ma facusem rosie si simteam ca o sa pic pe acolo tinandu-ma de gat.
Si am zis : GATA ca altfel ma sufoc. Si exact cand am expirat s-a trezit si el.
Si cand a inceput sa ne vorbeasca de nargilea, tigari etc etc eu nu imi puteam stapanii rasul.
Si discutia mergea ceva in genul :
-Si monoxidul se elibereaza...
-hihihihi
[priviri dubioase]
-la cateva ore dupa ce ai fumat
-ahaaa ... hahahahhaha
si andra nu zicea nimic ca sa ma scoata din ... asa.
Mai ieri , mai azi alt lucru se intampla:
Toti , absolut toti ati avut crize dalea de ras , duse pana la convulsii pe sub banci.Cand iti arunci caiete , ghosdane , creioane , ca sa te tarasti pe jos de ras.
Asa a fost cand a vazut andra in loc de ATICA CARE , ANTICĂ CARE.
Ce imi imaginam eu e cam ... nepotrivit a fi postat aici.
Am mai vazut in loc de Acropole , Acropule.
Si acum , cand ma gandesc la proful de istorie [ un om de altfel foarte cum se cade , de toata isprava , asa e bine sa fie omul] il vad , nu stiu de ce , cu o trompa , stand in 4 labe in fata clasei.
Aceasta este , stimati , imaginatia . O chestie care ori te baga in multe belele ori iti aduce multe laude si premii.(la engleza la teme)
Ea diferă ... poţi să nu o ai mai deloc sau poate să abunde să dea p-afara , cum s-ar zice.Ca la mine.
Aparent ai zice că e genial , că să ai . Bă da nu e mereu bine.
Spre exemplu: dacă eşti şi tu intr-o oră de curs , sau într-o chestie oficială te apucă râsu aşa d-ampulea ( cum se scrie asta) .
[Eu le bag in originile lor de diacritice si nu ma mai chinui.Alta data.]
Ei si cum ziceam hai sa dau cateva exemple.
Au venit , dragutii de ei de la ajutor. ro ca sa ne ia nivelul de monoxid de carbon.
Cum a miscat ceva , repede cele doua ţaţe sa vada ele. Constatam : e frumos , interesant , hai si noi!
Si ne-am dus prin urmare.
Odata ajunse dupa o "scurta" coada ( apropos o coada nu e NICIODATA scurta , ca daia e coada)ne vedem in fata tipului ce ne masura nivelul asta.Eu cu o fata debusolata si amuzata , A.v. cu o fata distrata si curioasa.
Si se duse ea prima la inaintare.
Si cum mie mi se intampla mereu ceva ,dupa ce mi-a zis sa trag aer in piept a inceput sa vorbeasca.
Si de mine uitase. Nu era bai dar ma facusem rosie si simteam ca o sa pic pe acolo tinandu-ma de gat.
Si am zis : GATA ca altfel ma sufoc. Si exact cand am expirat s-a trezit si el.
Si cand a inceput sa ne vorbeasca de nargilea, tigari etc etc eu nu imi puteam stapanii rasul.
Si discutia mergea ceva in genul :
-Si monoxidul se elibereaza...
-hihihihi
[priviri dubioase]
-la cateva ore dupa ce ai fumat
-ahaaa ... hahahahhaha
si andra nu zicea nimic ca sa ma scoata din ... asa.
Mai ieri , mai azi alt lucru se intampla:
Toti , absolut toti ati avut crize dalea de ras , duse pana la convulsii pe sub banci.Cand iti arunci caiete , ghosdane , creioane , ca sa te tarasti pe jos de ras.
Asa a fost cand a vazut andra in loc de ATICA CARE , ANTICĂ CARE.
Ce imi imaginam eu e cam ... nepotrivit a fi postat aici.
Am mai vazut in loc de Acropole , Acropule.
Si acum , cand ma gandesc la proful de istorie [ un om de altfel foarte cum se cade , de toata isprava , asa e bine sa fie omul] il vad , nu stiu de ce , cu o trompa , stand in 4 labe in fata clasei.
Aceasta este , stimati , imaginatia . O chestie care ori te baga in multe belele ori iti aduce multe laude si premii.(la engleza la teme)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)