Observ ca lumea nu se exprima.
Traim ca prostii.
Eu scriu si andra e sub mine (la etaj ma refer).
Veneam de la o onomastica si ma uitam filozofic la tocul unei ... dame (ma rog) si la un gandac ce misuna aiuristic prin jur.Si tocul tropaia amenintator.Eram ca la un meci de fotbal , il striveste , ba nu il striveste, se oprea la cativa milimetri de gandac, se apropia si tot asa.Uite cum ma gasesc cugetand pe o banca asteptand 783.Gandeam:ce norocos gandac.
Cred ca asa e si cu oamenii. Suntem loviti de soarta fara a actiona.
Lumea ne alege pe noi,nu noi lumea. Sau nu? Bullshit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu